vineri, 30 ianuarie 2015

Johannis: sluga dumneavoastră, domnule președinte Băsescu!

 Ultimele declarații, cu totul anti-constituționale, ale lui Johannis, dovedesc că vrea să fie și el un președinte jucător! Adică un președinte care nesocotește statutul fixat funcției sale prin Constituția Țării. Vrea să se amestece în activitatea Parlamentului, tulburând mersul firesc al activității legislative. A declarat – de data asta n-a mai citit, că are nevoie de un alt guvern, un guvern „liberal”, condus de Dobrinoiu, condus adică de Vasile Blaga. În termeni mai exacți, condus din umbră de Traian Băsescu.

Cum se poate ajunge la schimbarea de guvern? Simplu: prin manevre de culise, adică prin șantaj și momeli politice, care să-i determine pe cât mai mulți parlamentari de doi bani duzina să părăsească barca guvernului și să voteze alături de PD, de cei pe care Țara i-a rejectat în 2012 ca pe niște gunoaie!

Aceste gunoaie politice le reciclează acum Johannis, printr-un procedeu care poartă marca bine cunoscută, inconfundabilă, a lui Traian Băsescu: soluția imorală, cea care l-a adus la guvernare pe Boc în 2008 fără ca partidul său să fi câștigat alegerile parlamentare! Ce a urmat, cunoaștem cu toții! Evident, nu atât de bine cum se cunoaște la DNA opera de guvernare a lui Boc.

Johannis al dumneavoastră, stimați români care l-ați votat și stimați români care ați sperat că Johannis ar putea fi un președinte bun – din această ultimă categorie am făcut și eu parte câteva săptămâni, până la numirea lui MRU în funcția de consilier prezidențial!, Johannis al nostru se dovedește că este mai mult al lui Băsescu și al pedeliștilor decât al nostru. A promis că va merge până la capăt cu combaterea corupției și prima lui grijă este să-i readucă la guvernare pe oamenii lui Băsescu! Și mai ales să-l salveze de ștreang pe Băsescu, insul cel mai corupt, mai nociv și mai venal de la Carol al II-lea încoace!

Îi trebuie lui Johannis un nou guvern? Ideea pare rezonabilă! Ideea ar fi de bun simț în măsura în care Johannis ar propune un guvern într-adevăr nou și legat de speranțele noastre că noul președinte este un om normal, capabil și decis să ofere un parcurs nou și corect pentru România! Am sperat că Johannis are în vedere un guvern nou care să rupă legăturile cu corupții din clasa politică, să pună capăt dependenței și servituții față de clanurile mafiote, un guvern de tehnocrați și, în același timp, de uniune națională.

Din fericire pentru societatea românească, din mai multe direcții a venit propunerea, sugestia că un asemenea guvern s-ar putea constitui în jurul lui CĂLIN GEORGESCU! A ținut Johannis seamă de această idee, promovată mai ales în mediile internaute, tinerești? L-au informat consilierii săi că există pe lumea asta un CĂLIN GEORGESCU cu care ar fi de bun augur să se întâlnească și să stea de vorbă?

Am sperat că Johannis la o asemenea schimbare de guvern visează! Dinaintea acestei perspective nu este exclus ca Ponta însuși să cedeze și să demisioneze. Gestul acesta însă Ponta nu-l poate face ca să-i aducă la guvernare pe cei pe care votul popular din 2012 i-a trimis la plimbare, i-a scos de la guvernare prin cel mai răspicat rezultat electoral! Cu șuturi în spate!...

Proiectul lui Johannis de a crea o nouă majoritate parlamentară, proiect gangsteresc la nivel politic, în condițiile în care actualul guvern are o susținere parlamentară atât de mare este mai degrabă un vis decât un proiect realist! Un vis nesăbuit care va avea un singur efect: dezbinarea și mai adâncă a societății românești! Tulburarea apelor, suspendarea pentru câteva luni a activității parlamentare propriu zise!

Va fi însă și ocazia ca să ne dăm seama cât de mult am greșit când ne-am pus nădejdile în acest Johannis!... Această hologramă, inventată de Băsescu, fără existență reală, există numai virtual, pe internet, acolo unde a și fost omologat ca politician. Pseudo-creație internaută, a unui tineret sătul de clasa politică, ușor de păcălit de șulfele îmbătrânite în rele din subordinea și anturajul lui Băsescu.

Sauf de mieux, în lipsă de ceva mai bun, copiii noștri l-au vrut pe Johannis. Imediat după aflarea rezultatului mi-am zis că e poate mai bine așa! Ponta președinte era o pălărie prea mare pentru liderul încă imatur al PSD. Dar rămânerea la guvernare a lui Ponta nu pica rău! Era clar că Ponta, atât cât va depinde de el, știindu-se supravegheat de un președinte respectat de electorat, se va strădui să nu greșeacă, să nu mai facă jocuri de partid, ci să-și vadă propriu zis de treabă!
Johannis se plânge că având șef de guvern un adversar de idei nu-și va putea urma proiectul său politic! Proiectul său de țară!... Un proiect care, se vede tot mai clar, are ca principală țintă salvarea lui Traian Băsescu!... În rest, apă de ploaie, nu proiect de țară!

Se vede tot mai clar că alegerile prezidențiale au fost câștigate de un candidat mai neavenit chiar și decât Ponta. Johannis a câștigat printr-o diversiune electorală extrem de abilă însă. Peste ani de zile, la masteratele din domeniul serviciilor speciale, se va cerceta pas cu pas diversiunea prin care a fost posibilă cacealmaua din noiembrie 2014. Dovezile privind matrapazlâcurile oamenilor lui Băsescu din diasporă încep să se adune. Unele au ajuns și la mine, fără să le caut. Vor deveni curând folclor! Minciuna are picioare scurte, cum bine se știe!

Încolțit din toate părțile, Traian Băsescu este în stare să provoace orice tulburare în țară, orice eveniment de destabilizare politică favorizând proasta funcționare a justiției! Favorizând infractorul prezidențial.

Zic unii că Băsescu are sprijinul americanilor! Care americani? Numai americanii care fac pe ascuns politica Moscovei l-ar putea susține pe Băsescu!
Există oare această categorie de politicieni americani? Există politicieni, înalți funcționari de stat americani care se află în slujba Moscovei?

Pentru mine existența acestei categorii de politicieni americani sau europeni este singura explicație logică pentru sprijinul acordat de americani și UE lui Băsescu! Asta dacă cumva acest sprijin chiar este real, iar nu o fumigenă de-a lui Băsescu! Cum să sprijine America un individ atât de odios?! De sordid, cum i s-a spus de curând!

Adică Băsescu ar fi omul Moscovei?...

Asta se știe la Constanța dinainte de 1990. Nu v-ați întrebat de ce oare, de câte ori a candidat la alegerile pentru Parlament, Băsescu nu a candidat la Constanța, acolo unde multă lume îl știe câte parale face?...

În ianuarie 1990, colegii și subordonații lui Traian Băsescu din Portul Constanța l-au demis din funcție cu huiduieli și înjurături ca la gura portului. La ministerul respectiv, din toată țara au venit 40 de propuneri de demitere a unor directori, la cererea „oamenilor municii”! Din cele 40 de cereri, primul ministru Petre Roman a fost de acord cu 39, iar pe una nu a acceptat-o și l-a păstrat în funcție pe directorul respectiv, al dumnevoastră Traian Băsescu.

Peste câteva luni, același Petre Roman, kgb-ist din tată-n fiu, l-a făcut ministru pe directorul alungat din funcție de colegii săi...

Acesta este mentorul, cel care l-a inventat pe Johannis, pentru a-i continua opera malefică din fotoliul de la Cotroceni!

Flota noastră a fost înainte de 1990 ținta unor sabotaje, din partea URSS, contrariată de faptul că România deținea nu numai cel mai mare port maritim, dar și cea mai mare flotă din Marea Neagră!... Ce n-au izbutit acele sabotaje kgb-iste până în 1990, a reușit de minune agentul Traian Băsescu după 1990! Firește, nu singur! Nu de capul său!... E și el, mai departe, slugă!

Așadar, avem un președinte, pe numele său Johannis, slugă la altă slugă. A cui slugă este Băsescu?... Asta n-o mai știu! La cât este el de pezevenchi și de poltron, cred că are mai mulți stăpâni! Numai în slujba României nu a conceput să fie!

Ion Coja

25 ianuarie 2015

Post scriptum. Un prieten din SUA se întreba de ce nu au fost probleme cu votul din noiembrie și în State. Și tot el răspunea în locul meu: pentru că în SUA nu s-au putut trimite autobuze cu „turiști electorali” scandalagii și puși pe harță. Aveau nevoie de viză de intrare în SUA...
Dispariția ștampilelor, un detaliu neînsemnat, care a însemnat, la unele secții de vot, dublarea timpului necesar votării, în vina cui cade? Nu a guvernului, ci a ambasadorilor care, NOTA BENE!, au fost numiți toți de Băsescu!... Erau și unii mai sunt oamenii lui Băsescu, aflați la ordinul Guvernului, după lege, dar în fapt sub ascultare de Băsescu!... Slugi ale lui Băsescu! Pe aceștia ar trebui să-i ancheteze procurorii!

joi, 22 ianuarie 2015

Acesti netrebnici care ne conduc

de Mihai Eminescu
Ce caută aceste elemente nesănatoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trai fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplina conştiinţă? Ce căuta d. X profesor de universitate, care nu ştie a scrie un şir de limbă românească, care n-are atâtea cunoştinţe pozitive pe câte are un învăţător de clase primare din ţările vecine şi care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic şi om de stat?
Ce caută? Vom spune noi ce caută.
Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am facut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a caror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgareşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că esti rău român…
Liberalii sunt smântâna şi temeiul României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone, care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne, boieri Arioneşti şi Caradeşti, că ni s-a părut şi nouă, biet, că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria, iertaţi-ne apoi că n-am voit să ne batem pentru bieţii greci şi bulgari.
Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…
Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hranit prin internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit, pâinea de toate zilele.
Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii, vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.
Domnia lor vor să facă pe boierii. 3–4–500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori naţiei de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstiţii lor părinţi, care vindeau bragă şi rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul şi sfistocul din casă-n casă, nici nu visaseră şi nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naştere unor feţi-frumoşi cu stele-n frunte, ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.
Căci, din două una: sau aceşti oameni sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.
Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învaţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.
De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.
Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stapân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, dupa ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stapânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?
De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.
(Din ciclul Icoane vechi şi icoane nouă, publicat în “Timpul” – 1877)