Amplasare
Constanța se află în județul cu același nume,
în partea de sud-est a României. Se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă
lagunară la est, deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie la sud
și vest. Orașul Constanța posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de
nord a municipiului, Mamaia,
cea mai populată stațiune turistică de pe Litoral, se află pe malul unei
lagune, având o plajă de 7 km lungime, plajă care continuă cu alți 6 km pe
teritoriul orașului Năvodari.
Municipiul se
învecinează cu orașele Năvodari și Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu aceste
trei localități fiind lipit), orașul Murfatlar și comuna Valu lui Traian la vest, orașul Techirghiol și comuna Cumpăna la sud-vest și Marea Neagră la est. Constanța este împărțită în
cartiere : la cele tradiționale precum Anadolu (Anadol-Köy în turcește),
Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord, Coiciu, Palas, Medeea, Brătianu, Centru,
Peninsula, Agigea sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau subdiviziuni noi
precum Tomis I, II, III și Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 și 5 ,Faleza Sud(Poarta 6) și
alte nume poetice, moșteniri ale "epocii de aur".
Cartierele nu au o autonomie administrativă, cum este cazul sectoarelor Bucureștiului, iar granițele lor nu sunt exact delimitate.
Ape
O mare parte din
suprafața municipiului este amplasată într-o arie lagunară, având lacul Siutghiol (lacul lăptos în turcește, cunoscut
ca „Ghiolul Mare” printre constănțeni și „lacul Mamaia” în limbaj turistic) în
nord și lacul Tăbăcăriei („Ghiolul Mic”) în
nord-est. Constanța se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la
nord și nord-vest de Canalul Poarta
Albă-Midia Năvodari, la est deMarea Neagră, iar la sud și vest de Canalul Dunăre-Marea
Neagră.
Deși la suprafață nu
există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanța apa freatică din acviferul Jurasic-superior barremian,[10] se scurge cu o viteză foarte redusă[11] din direcția sud-vest spre nord-est.
Debitul său este comparabil cu al Dunării,[12][13] fiind un important zăcământ de apă
potabilă care furnizează populației Constanței precum și turiștilor, numeroși
vara, apa curentă necesară, extrasă prin câteva zeci de foraje. Consumul
industrial se face din sursa de suprafață „Galeșu” aflată pe Canalul Poarta
Albă-Midia-Năvodari [14]. Din acest motiv municipiul nu s-a aflat niciodată în
situația de a restricționa consumul de apă potabilă, chiar și în vârf de sezon turistic, pe caniculă
sau secetă prelungită. De asemenea, Constanța este singurul municipiu din România
și printre puținele orașe din lume care tratează apa potabilă destinată
populației prin raze ultraviolete în locul clorului.[15]
Climă
Clima municipiului
Constanța evoluează pe fondul general al climei temperate continentale, prezentând anumite
particularități legate de poziția geografică și de componentele
fizico-geografice ale teritoriului. Existența Mării Negre și, la nivel mai mic,
a Dunării, cu o permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea
încălzirii acestuia. Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare
mediei pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă înregistrată în
Constanța a fost -25 °C la data de 10 februarie 1929,
iar cea maximă +38,5 °C la data de 10 august 1927.
Vânturile sunt determinate de circulația generală atmosferică. Brizele de zi și de noapte sunt caracteristice
întregului județ Constanța.